O mare parte dintre noi,cei care am venit in Dumbravita, am avut cel putin doua motive:
    In primul rand am dorit sa scapam de zgomotul, aglomeratia  si in general stresul unei locuinte in bloc si in al doilea rand pentru a ne trai viata intr-un cadru mai apropiat de natura, mai curat , mai sanatos.
    Pentru multi dintre noi, si pentru mine in special, apropierea de Padurea verde  a fost un reper important. Desi m-am mutat in Dumbravita  din anul 2002, nu pot sa ma laud ca am profitat foarte mult de acest cadru natural atat de generos. In perioada de vara , timp de 2-3 luni pe an nu este  relaxare mai mare pentru mine  decat o plimbare cu bicicleta pe potecile umbrite care duc la Gradina zoologica sau spre Lacul de acumulare.     

    Asta inseamna totusi foarte putin. Mi-as dori sa pot face acest lucru 12 luni pe an. Pentru asta ar fi necesare cateva amenajari prin care s-ar stopa transformarea lizierei padurii  in deponeu de moloz si gunoaie si s-ar crea 5-6 cai de acces in padure prin alei pietonale si piste pentru biciclisti.
    In 2008, dupa ce am intrat in Consiliul Local , am constatat ca nu exista nici un proiect care sa puna in valoare aceasta insula verde de sub ferestrele noastre pe motivul ca  nu este  padurea noastra , este a Timisoarei.
    M-am informat si am aflat ca  Municipiul Timisoara  are in administrare doar 50 hectare din acest areal, restul pana  la 800 de hectare apartinand Ministerului  mediului si padurilor.
   

   In 2010 am initiat un proiect de hotarare intitulat  Padurea verde-  sanatate  si agrement, prin care solicitam  Consiliului Local Dumbravita sa inceapa tratativele cu Municipiul Timisoara pentru a dezvolta acest Proiect   prin Asociatia Intercomunitara Timisoara – Dumbravita.

     Am intampinat de pretutindeni obstructii de genul: ca  acest lucru nu se va intampla niciodata;  ca nu va accepta nimeni  ca  Padurea verde sa fie amenajata ca parc, etc. 

    Argumentatiile mele  prin : regulile sant facute si desfacute de catre oameni; modelul de amenajare al Padurii Vieneze ;  modelul de amenajare al Padurii – parc din Munchen, paleau in fata vehementei cu care eram  contrazis.
    Nu am renuntat si am solicitat o intalnire cu arhitectii sefi din Timisoara si Dumbravita, intalnire in care  mi-am prezentat proiectul si le-am cerut sprijinul. Arhitectul sef  al Municipiului Timisoara mi-a comunicat  ca ei au demarat  realizarea unui  nou Plan de Urbanism General, plan in care este cuprinsa si aceasta idée de amenajare partiala  a Padurii  verzi sub forma unui Parc central  pentru Polul de crestere Timisoara.
     Am distribuit totusi Proiectul unor  consilieri judeteni  si municipali precum si Asociatiei Verde pentru biciclete  cu rugamintea de a  fi  sustinut ca un proiect  regional prioritar cu impact major asupra sanatatii  si calitatii vietii locuitorilor din zona .

*****
     Am facut aceasta lunga introducere pentru ca  visul meu incepe sa prinda  contur.
Am intrat de curand pe site-ul Primariei Timisoara si am constatat ca a fost  publicat Planul de Urbanism General Timisoara 2012 – etapa a 2-a, plan in care am fost incantat sa  constat ca se regaseste si proiectul visat de mine. Poate nu asa cum mi l-as fi dorit, dar oricum e un inceput bun.
    Asta inseamna ca se poate  face, dar  pana la realizarea acestui proiect  mai este cale lunga si este nevoie  de  sustinerea tuturor acelora  care agreaza  aceasta idee.
Intrati  pe http://www.primariatm.ro/uploads/files/pug_reguli/masterplan.pdf  si o sa gasiti foarte multe lucruri de mare interes  pentru zona noastra.

    Ramane  doar ca si Consiliul Local  Dumbravita  sa vina in intampinarea  Timisoarei  si  sa demareze realizarea  cu prioritate  a PUG – ului Localitatii in  acelasi mod profesionist, transparent, documentat  si cu bataie  lunga.

    Sa speram  ca la intocmirea temei  pentru acest masterplan se va tine cont si de parerea locuitorilor din zona.

       Ing. Iulian Toma