Nu cu mult timp in urma am hotarat sa-mi construiesc casa in Dumbravita.
Am verificat piata, am facut o analiza, m-am informat la Primarie de situatia terenurilor din comuna, de utilitati, drum acces si… primul gospodar al localitatii m-a sfatuit sa cumpar deoarece totul se rezolva. Am fost imediat convins ca fac un lucru minunat achizitonand un teren in localitate. Primarul era mai mult decat amiabil (recunosti cu timpul politicianul din el).
Nu dupa mult timp am inceput sa construiesc stiind ca am la „POARTA” apa, canal, gaze naturale si curent electric. Drumul era de piatra imbibat cu pamant, excelent de ajuns la parcela pe timp frumos.
In timpul constructiei totul a fost OK, m-am bransat la apa, si apoi am constatat ca am fost pacalit la canalizare. Spun asta pentru ca nimeni nu a pomenit unde este cota „0” a terenului si canalizatia mea gravitationala s-a transformat intr-o canalizatie cu pompa. Nu dupa mult timp am reusit sa fac si bransamentul electric care a facut sa se aprinda becul. Abia dupa aceea am constatat ca platesc 230 V si eu primesc cu indulgenta 200 V. Bransamentul de gaze naturale a fost facut cu o zi inainte sa ma mut in noua casa, lipsa presiunii gazului a venit abia la cateva luni mai tarziu cand a venit frigul. Partea buna este ca la mine pe strada asfaltarea a venit relativ repede, chiar inainte de alegerile locale din 2008.
Am facut aceasta introducere sa arat ca t oate lucrurile se leaga intre ele, pentru ca degeaba avem drum asfaltat daca celelate utilitati lipsesc sau sunt prost dimensionate.
Foarte multa lume, daca nu chiat toti facem sau am facut servicii in folosul comunitatii reprezentata de „Alesii nostri” cumparand (de buna voie si nesiliti de nimeni) balast, piatra concasata si pietruind drumul care de multe ori nici nu stim pe unde ar trebui sa fie. Speram ca astfel ne obtinem confortul de care avem nevoie cu totii si nu realizam ca acest asa zis parteneriat este pagubos pentru noi.
Facand acest serviciu de pietruire nu realizam ca defapt ridicam nivelul cotei drumului ajungand in final sa ne inundam curtile. Fiti convinsi ca asfaltul va veni (cand va veni) peste investitia nostra ridicand inca o data cota drumului. Vad asta cu ochi de inginer si ma ingrozesc de pe acum.
Daca casele noastre au tinut cont de nivelul „0” la data cand a fost acolo doar un banal drum de pamant si nu ne-am ridicat suficient de mult cu fundatia 2 – 3 trepte pentru a intra in casa si amplasamentul casei este intr-o vale atunci putem fi siguri ca nu scapam usor de apa la o ploaie serioasa. Canalizarea subdimensionata nu face dacat sa accentueze inundatia din curtea noastra.
Stiu ca orice investitie se face pe baza unui proiect in functie de necesitati si perspectiva de dezvoltare urbana , lucruri reglementate prin normative. Dupa analizarea principalelor proiecte se trece la planificarea lucrarilor. Asta daca institutiile/persoanele in cauza sunt responsabile si tin cu adevarat la nevoile/necesitatile beneficiarilor. De cand sunt in Dumbravita nu stiu (si nu vad) sa se faca lucrurile astfel. Acceptand „lucrul dupa ureche” si de mantuiala cred ca ne batem joc de noi insine.
Fiind casele noastre si avand nevoie de o infrastructura si de utilitati functionale nu pot decat sa ma lupt cu mijloacele pe care le am (memorii, instanta, si mai nou prin DUNOS) pentru a-mi obtine drepturile de a trai civilizat in localitate.
Ing. Robert Friedmann
Va mai aduceti aminte de entuziasmul cu care ne-am mutat in Dumbravita sperand ca drumurile vor arata ca si cel principal, crezand ca avem toate facilitatile asigurate (doar am platit pentru ele) si dorindu-ne confortul unei zone rezidentiale? Acum ca stim si cealalta fata a lucrurilor merita sa ne unim eforturile pentru a ne obtine drepturile. Veti vedea ca impreuna avem sansa de succces, indiferent ca este vorba de actiuni in Consiliul local, la diverse institutii sau in instanta!
Am vazut strazi in Timisoara, chiar in Calea Lipovei, unde strada, dupa atatea re-pietruiri, betonari si asfaltari a ajuns la nivelul buzei ferestrelor, fiind vorba in special de case mai mici si mai vechi. Cumva totusi s-a realizat un sant colector betonat care preia apele pluviale si le trimite in canalizare. Dar sa ajungi la o astfel de situatie intr-un cartier rezidential nou si modern din DUMBRAVITA e foarte trist. Sa nu mai vorbim, cum ati spus, de canalizea subdimensionata care in forma actuala oricum nu ar face fata unei cantitati mari de apa. Eu ce am vazut in strainatate e ca atunci cand se aproba ridicarea unui cartier rezidential se incepe cu utilitatile si infrastructura. Doar dupa aceea se vand parcelele si se construiesc casele, conform cotelor, etc. Daca pomenesti de asa ceva la noi, replica nu intarzie: noi nu suntem in vest. Asta e, bagi romanul in europa, dar mai dureaza pana bagi europa in roman.